This is NOT love

Ma uit la relatiile din jur cat si la ale mele si observ cum incercam sa 'organizam', daca pot zice asa, iubirea.  E ca si cum: ne vedem atunci, ne intalnim atunci, suntem prieteni doar atunci, ne iubim doar atunci... -iar daca nu-ti convine, oho, am de unde alege.
Principiile dupa care alegem o persoane sa fie langa noi de cele mai multe ori sunt: daca are aia( si ma refer la lucruri materiale) sau nu aia are, daca imi faci aia -da, 'bff'. Mi se pre tot un negot ieftin, clar ne alegem o persoana dupa anumite criterii fie ele mai bune sau mai rele. Lucrurul ce ma deranjeaza e ca nu ne mai place sa luptam.  Vrem totul sa fie asa simplu si usor ca pe retelele de socializare - friend sau unfriend.
Ma intreb de unde rezultatul acesta, oare ne e frica sa mai iubim?

Pentru mine e cam asa:
          1 Ioan 4:18 VDC

           În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvîrșită izgonește frica; pentrucă frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme, n’a ajuns desăvîrșit în dragoste.

Iubirea inseamna sacrificiu, te lupti ca sa o castigi. De cele mai multe ori ca sa ajungi la " ...and they lived happily ever after" sau "... they were best friends until death" , inseamna rani. Nu e mai mare fericirea cand obtii ceva pentru care lupti?

Bineinteles ca avem influente sa renuntam repede si sa fim orbi la ce inseamna cu adevarat iubirea.
Alege persoanele pentru care vrei sa lupti si fi o bucurie pentru ei, renunta sa iti mai fie frica sau sa traiesti dupa standardele lumii in ceea ce priveste ideea de iubire. Pana la urma dragostea e tot ce ramane si daca o daruiesti se reflecta inapoi.