#sangePur #edespreflu &us

Am sa-ti spun povestea lui Tinkerbell sau asa cum iti place sa o numesti.
~
Eu sunt Tinkerbell. Multi au zis ca eram foarte sensibila si poate asa e.
O visatoare cu ochii deschisi, as putea confirma.
M-am confruntat cu o boala de frica pana la varsta de 16-17 ani. Diminetile imi erau triste ca imi aminteau cat de dure sau dureroare imi erau noptile.
Nu imi placea sa fiu prima la invatatura cu toate ca aveam sanse; m-am luptat sa demonstrez ca a face parte dintr-o familie numeroasa si saraca si pocaita/crestina (ie. Inchisa la minte,dupa unele pareri inguste) nu te face prost; asta si ca am fost prima din familie data la o scoala diferita fata de fratii mai mari(toti inaintea mea au fost la aceeasi scoala) plus asta era o scoala de 'bogati'.
Cand vine un examen decisiv ma sperii si nu puteam sa invat asa ca am intrat a 26 din 28 la liceu, iar la o clasa de 'bogatasi', unde nu am luat cu mine pe cineva din generala. 
Per total, mi-am castigat respectul si am fost alintata si iubita de colegi. Asta a facut ca sa-i si atrag involuntar pe cei marginalizati. Aveam grija de cele de la tara sau care erau de etnie rroma, eventual unele mi-au devenit prietene bune.
Am ajuns la vara 2009, de unde a inceput transformarea mea.
17 ani.
Totul a inceput cu o tabara, unde descoperisem ca e ceva dincolo de lumea asta fizica. (St, acolo printul fericit si-a imprimat privirea in inima mea, cu toate ca am uitat-o imediat dupa ca apoi sa o reintalnesc peste 5 ani).
M-am intors acasa unde mama plecase...
Eram  debusolata, toate responsabilitatile ei imi reveneau mie. Ai grija sa fie mancare, curat, administreaza toti banii casei, musafiri sa fie la masa duminica, fratele mai mare sa nu se lege de cei mici, prietenii fratilor sa fie o influenta buna plus pastreaza notele bune si invata ca e o posibilitate sa pleci in UK.astea fara ca nimeni sa mi le impuna.
Inainte sa stiu ce drum ma astepta decisesem inainte sa vin din tabara sa ma impac cu Cerul si sa descopar mai mult din el.
La 3 saptamani aparusera un baiat ce se invartea in toata lumea lui Tinkerbell.
Eram viitoare botezata+viitoare posibila prietena+viitoare mama sau cel putin cu responsabilitatile ei.
A fost o explozie, botezul a urmat pe 9.10.11, de posibil prieten scapasem cu toate ca fusese trist si din responsabilitatile mamei incepeam sa invat.
Momente dureroase, veneam acasa tarziu si ma rugam sa iasa gustoasa o ciorba ca fratii mai mici sa nu simta lipsa mamei, incercam prajituri chiar daca mie nu imi placeau doar ca sa ii  multumesc. Le dadeam responsabilitati ca sa ii mentin in familie si sa-i ajut sa se dezvolte pentru viitor. Statea de vorba cu fratele mai mare si il ascultam, fiind singura care se intelegea cu el in acea perioada. Calcam, asa cum mama obijnuia sa faca pentru tata, radeam, faceam glume ca sa atenuez lipsa mamei si sa fie atmosfera de familie. Nu a fost usor chiar si acum rad de Tinkerbell ca nu mi-as fi imaginat ca ea sa gateasca ceva vreodata... plangeam cand ardeam o mancare sau cand eram la scoala si parul imi miroasea a pajeala. Toate fara ca nimeni sa zica cuvinte de apreciere ba din contra.Daca ma intreb cum de am reusit raspunsul e numai El. Mi-a oferit pe 06.04.11 ceea ce aveam nevoie. Numai la El plangeam, cu El radeam in bucatarie, El ma ajuta sa reusesc la scoala.
A urmat vara 2011 cand dupa toate rugaciunile am reusit la scoala din Uk.
De la mama la bebelusi. Toti de aici aveau grija de mine. Deoarece am iesit din zona de comfort, din biserica si nu gasisem alt loc sa ma intalnesc cu El nu am mai stiut sa-L caut. Asa am inceput sa ma pierd...
Au aparut multe persoane rele care mi-au luat toata energia , asta pentru ca le-am permis.
Tinkerbell cea plina de energie si care oferea in jurul ei din orice, a inceput sa se simta goala. Zambetul ii este de cateva minute. E in coltul ei, in pestera. Apare un Print fericit ce ii intinde mana. O sperie pentru ca stie ca acum ea nu are nici putere sa ii raspunda prin a-i intinde mana. Il priveste in ochi si stie ca o iubeste. E uimita, de-a dreptul uimita pentru ca el o vede mai frumoasa decat se stie ea. Cum poate sa accepte asta? Nu este corect nici fata de Print. El merita ceva special, o printesa...nu o cersetoare, o tinkerbell goala care nu ii poate promite ca stie sa ofere ceva sau ca are ceva de oferit. Totusi, el tine mana intinsa... El e raspunsul Cerului pentru Tinkerbell, chiar daca ea nu intelege de ce asa. O iubeste cand ea nu se vede vrednica si asta e un sentiment inaltator.

To be continued.

Crestinul consumator

Vietile noastre au devenit tot mai usoare. Nici nu stim ce inseamna sa asteptam pentru ceva. Daca vrei mancare, simplu rezolvi cu fast food-urile. Vrei un nou album, dai un click pe un link in loc sa stai la o coada la magazin. Daca vrei sa vezi ce mai face un prieten de-al tau, ii dai un mesaj in loc sa suni sau ii verifici pagina de Facebook/Twitter.  -Am devenit oameni care consuma mancare, distractii, stiri si altele.
Din pacate am adus asta si in biserica. Mergem la biserica deoarece stim ca putem consuma o experienta frumoasa de inchinare. Nu trebuie sa facem nimic pentru ca luminica e pala, muzica e excelenta, nu trebuie sa ne gandim la Biblie deoarece ni se zice precis ce sa credem. Aceasta poate dezvolta un consumator mental al trupului lui Dumnezeu.
Consumatorul mental nu are de a face doar cu biserica ci cu experienta noastra cand citim Biblia individual. Avem o Biblie de studiu ce ne va da imediat raspunsul, ori apasam click pe un link si gasim intelesul pasajului sau chiar site-uri devotionale. Nu zic ca sunt resurse rele, dar pute cadea in capcana de a depinde de ele mai mult decat de Dumnezeu.

In 2 Timotei 2:7 ***" Înțelege ce-ți spun; Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile ", Paul ii da instructiuni lui Timotei. Unele lucruri sunt greu de intele si Paul nu vrea ca Timotei sa depinda doar de el.in schimb el vrea ca Timotei sa depinda de Dumnezeu si Duhul Sfant.

Trebuie sa devenim atenti sa nu devenim simpli consumatori ci sa gandim dincolo de ceea ce am citit si sa-i cere pricere Lui ca sa intelegem. Te bucuri mai mult si este satisfactia mai mare cand descoperi singur decat sa urmezi ce au zis altii.

[i carry your heart with me(i carry it in]
By E. E. Cummings

i carry your heart with me(i carry it in my heart)
I am never without it(anywherei go you go,my dear;and whatever is done by only me is your doing,my darling)
i fear no fate(for you are my fate,my sweet)
i want no world(for beautiful you are my world,my true)
and it’s you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud and the sky of the sky of a tree called life; which grows higher than soul can hope or mind can hide)

and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart(i carry it in my heart)

This is NOT love

Ma uit la relatiile din jur cat si la ale mele si observ cum incercam sa 'organizam', daca pot zice asa, iubirea.  E ca si cum: ne vedem atunci, ne intalnim atunci, suntem prieteni doar atunci, ne iubim doar atunci... -iar daca nu-ti convine, oho, am de unde alege.
Principiile dupa care alegem o persoane sa fie langa noi de cele mai multe ori sunt: daca are aia( si ma refer la lucruri materiale) sau nu aia are, daca imi faci aia -da, 'bff'. Mi se pre tot un negot ieftin, clar ne alegem o persoana dupa anumite criterii fie ele mai bune sau mai rele. Lucrurul ce ma deranjeaza e ca nu ne mai place sa luptam.  Vrem totul sa fie asa simplu si usor ca pe retelele de socializare - friend sau unfriend.
Ma intreb de unde rezultatul acesta, oare ne e frica sa mai iubim?

Pentru mine e cam asa:
          1 Ioan 4:18 VDC

           În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvîrșită izgonește frica; pentrucă frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme, n’a ajuns desăvîrșit în dragoste.

Iubirea inseamna sacrificiu, te lupti ca sa o castigi. De cele mai multe ori ca sa ajungi la " ...and they lived happily ever after" sau "... they were best friends until death" , inseamna rani. Nu e mai mare fericirea cand obtii ceva pentru care lupti?

Bineinteles ca avem influente sa renuntam repede si sa fim orbi la ce inseamna cu adevarat iubirea.
Alege persoanele pentru care vrei sa lupti si fi o bucurie pentru ei, renunta sa iti mai fie frica sau sa traiesti dupa standardele lumii in ceea ce priveste ideea de iubire. Pana la urma dragostea e tot ce ramane si daca o daruiesti se reflecta inapoi.