Eram mica și nu știu de unde învățasem eu sa zic o poezioara[ nu prea imi plac mie poeziile,dar:)] și suna asa:" CINE NU SE POCĂIEȘTE,ARDE-N FOC ȘI SE TOPEȘTE!] n-a fost chiar asa lunga;)) poate asta e si motivul pentru care îmi și plăcea:) dar țin minte ca în ieșeam la 7 dimineața afara și o strigam în fatza blocului[ saracii vecini ].
Eram matinala si evanghelista de mica:). Ii trezeam de mica pe vecini din somn si in aceelasi timp la realitate.[nu stiu daca am reusit]
Imi placea cum gandeam ,ziceam eu ca cica nu e asa greu sa ajungi in cer ..acum cand esti mic e greu ca trebuie sa mai minti pe mama,pe astia de varsta ta,pe toti asa:) , dar apoi cand esti mare ce sa mai minti?! -apoi e usor.
[minciuna mi se parea mie ca e obstacolul care ne opreste de a ajunge in rai]
Acum nu mai zic asa:) dar stiu ca nu e imposibil sa duci o viata de crestin adevarat.
Poti sa fii lumina,poti sa faci o diferenta intr-o luma fara principii morale, poti sa ajungi in rai.
Trebuie doar sa vrei cu adevarat si sa te lasi prelucrat.
No comments:
Post a Comment