Mi-a adus zambetul in zile grele,
cand eu credeam ca nimeni nu imi este alaturi.
Chiar de am gonit-o, ignorat-o nu a plecat niciodata.
Mi-a daruit totul, insasi, viata ei.
Lumina se pierduse, speranta fugise departe si ea a venit si de mana m-a luat.
Recunosc ca nu o inteleg deplin ca daca as fi acceptat-o nu as mai fi la fel si m-a duce sa o caut. Mi-a spus sa o astept., ca dupa un timp ma voi bucura in vesnicii de Prezenta Sa.
Ea tot ce are e cat vreau eu sa-i ofer..si as vrea sa aibe totul.

Nimeni si nimic nu o poate inlocui..
E ea,
Iubirea Lui Dumnezeu.

Buna draga cititor,

Intradevar scriu putin si foarte rar (asa fac oamenii netalentati ).
Vreau sa iti spun un singur lucru ce e valabil chiar daca il citesti azi,maine (sau niciodata).

Toate rugaciunile ne sunt ascuĺtate.

Stiu, pare doar ceva teoretic, ce cam toate lumea a auzit, dar nu neaparat ca s-a adeverit. Ascultate sunt sigur, deci nimeni nu poate invalida acest lucru... dar bineinteles ca nu toate sunt implinite. Ar trebui sa scriu un alt árticol despre cum trebuie sa ne rugam (poate chiar ar trebui).

Ramai doar cu ideea..ca Cineva te asculta. Sa iti gasesti rabdarea sa astepti implinirea rugaciunii.

Pe curand ne-cunoscut cititor
!

http://bible.com/192/php.2.3-4.vdcc

    Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.

Acuzari, injosiri, minciuni, jigniri, tradari, barfa, superficialitatea sau alte crime psihice sunt cele mai urate ' creatii' ale oamenilor.

Tabloul

Ea e frumoasa (pentru el).

E frumoasa
                       atunci cand nu are nimic ofera totul.
                       ca se ingrijeste de toate nevoile lui.
                       ca il asteapta tarziu cu mancare calda.
                       ca se trezeste devreme doar sa-i faca sandwich-uri lui.
                       ca desi nu se da cu niciun machiaj se imbraca cu bunatate,

                            isi ia inima slujitoare si haina credinciosiei.
                      ca numai la binele lui se gandeste.
                      cand zambeste.
                      ca il respecta.
                      ca tace cand nu este dreptatita, apreciata.
                      cand ii sclipesc ochii de fericire.

E frumoasa cand daruieste, fara sa astepte nimic in schimb. Inima ei o face frumoasa.Nu cu gandul de a castiga ceva ci doar pentru ca il iubeste. Iubirea o face cea mai frumoasa din toate.
- Nu?

Chemarea sufletului.

Un glas puternic, insotit de o dorinta autentica se auzea cu ecou, in pestera : ' Tin-Tin, iesi afara!' . Dupa mult timp, dupa multe incercari, dupa multe alte voci rostite.. a iesit si de atunci viata i s-a schimbat. A invatat din nou ce este curajul, a simtit ce inseamna pacea, a avut o noua inima, a respirat, a vazut iubirea.
Chiar daca inamicii il atacau, totusi era pazit de un scut, era muntele. Da, acel munte mare si dur la suprafata reprezinta scutul lui.Acolo fuge. Acolo fuge acum.

-cum iti imaginezi fericirea Tin-Tin?
-nu mi-o imaginez pentru ca deja sunt fericit, aici la munte!

As vrea sa zbor,
Sa uit de lume.
As vrea sa zbor,
Cu mine sa te iau.
As vrea sa zbor,
Dar aripi n-am.

#sangePur #edespreflu &us

Am sa-ti spun povestea lui Tinkerbell sau asa cum iti place sa o numesti.
~
Eu sunt Tinkerbell. Multi au zis ca eram foarte sensibila si poate asa e.
O visatoare cu ochii deschisi, as putea confirma.
M-am confruntat cu o boala de frica pana la varsta de 16-17 ani. Diminetile imi erau triste ca imi aminteau cat de dure sau dureroare imi erau noptile.
Nu imi placea sa fiu prima la invatatura cu toate ca aveam sanse; m-am luptat sa demonstrez ca a face parte dintr-o familie numeroasa si saraca si pocaita/crestina (ie. Inchisa la minte,dupa unele pareri inguste) nu te face prost; asta si ca am fost prima din familie data la o scoala diferita fata de fratii mai mari(toti inaintea mea au fost la aceeasi scoala) plus asta era o scoala de 'bogati'.
Cand vine un examen decisiv ma sperii si nu puteam sa invat asa ca am intrat a 26 din 28 la liceu, iar la o clasa de 'bogatasi', unde nu am luat cu mine pe cineva din generala. 
Per total, mi-am castigat respectul si am fost alintata si iubita de colegi. Asta a facut ca sa-i si atrag involuntar pe cei marginalizati. Aveam grija de cele de la tara sau care erau de etnie rroma, eventual unele mi-au devenit prietene bune.
Am ajuns la vara 2009, de unde a inceput transformarea mea.
17 ani.
Totul a inceput cu o tabara, unde descoperisem ca e ceva dincolo de lumea asta fizica. (St, acolo printul fericit si-a imprimat privirea in inima mea, cu toate ca am uitat-o imediat dupa ca apoi sa o reintalnesc peste 5 ani).
M-am intors acasa unde mama plecase...
Eram  debusolata, toate responsabilitatile ei imi reveneau mie. Ai grija sa fie mancare, curat, administreaza toti banii casei, musafiri sa fie la masa duminica, fratele mai mare sa nu se lege de cei mici, prietenii fratilor sa fie o influenta buna plus pastreaza notele bune si invata ca e o posibilitate sa pleci in UK.astea fara ca nimeni sa mi le impuna.
Inainte sa stiu ce drum ma astepta decisesem inainte sa vin din tabara sa ma impac cu Cerul si sa descopar mai mult din el.
La 3 saptamani aparusera un baiat ce se invartea in toata lumea lui Tinkerbell.
Eram viitoare botezata+viitoare posibila prietena+viitoare mama sau cel putin cu responsabilitatile ei.
A fost o explozie, botezul a urmat pe 9.10.11, de posibil prieten scapasem cu toate ca fusese trist si din responsabilitatile mamei incepeam sa invat.
Momente dureroase, veneam acasa tarziu si ma rugam sa iasa gustoasa o ciorba ca fratii mai mici sa nu simta lipsa mamei, incercam prajituri chiar daca mie nu imi placeau doar ca sa ii  multumesc. Le dadeam responsabilitati ca sa ii mentin in familie si sa-i ajut sa se dezvolte pentru viitor. Statea de vorba cu fratele mai mare si il ascultam, fiind singura care se intelegea cu el in acea perioada. Calcam, asa cum mama obijnuia sa faca pentru tata, radeam, faceam glume ca sa atenuez lipsa mamei si sa fie atmosfera de familie. Nu a fost usor chiar si acum rad de Tinkerbell ca nu mi-as fi imaginat ca ea sa gateasca ceva vreodata... plangeam cand ardeam o mancare sau cand eram la scoala si parul imi miroasea a pajeala. Toate fara ca nimeni sa zica cuvinte de apreciere ba din contra.Daca ma intreb cum de am reusit raspunsul e numai El. Mi-a oferit pe 06.04.11 ceea ce aveam nevoie. Numai la El plangeam, cu El radeam in bucatarie, El ma ajuta sa reusesc la scoala.
A urmat vara 2011 cand dupa toate rugaciunile am reusit la scoala din Uk.
De la mama la bebelusi. Toti de aici aveau grija de mine. Deoarece am iesit din zona de comfort, din biserica si nu gasisem alt loc sa ma intalnesc cu El nu am mai stiut sa-L caut. Asa am inceput sa ma pierd...
Au aparut multe persoane rele care mi-au luat toata energia , asta pentru ca le-am permis.
Tinkerbell cea plina de energie si care oferea in jurul ei din orice, a inceput sa se simta goala. Zambetul ii este de cateva minute. E in coltul ei, in pestera. Apare un Print fericit ce ii intinde mana. O sperie pentru ca stie ca acum ea nu are nici putere sa ii raspunda prin a-i intinde mana. Il priveste in ochi si stie ca o iubeste. E uimita, de-a dreptul uimita pentru ca el o vede mai frumoasa decat se stie ea. Cum poate sa accepte asta? Nu este corect nici fata de Print. El merita ceva special, o printesa...nu o cersetoare, o tinkerbell goala care nu ii poate promite ca stie sa ofere ceva sau ca are ceva de oferit. Totusi, el tine mana intinsa... El e raspunsul Cerului pentru Tinkerbell, chiar daca ea nu intelege de ce asa. O iubeste cand ea nu se vede vrednica si asta e un sentiment inaltator.

To be continued.